Parca i se varsa o supa de ganduri pe gat, parca as scuipa in ea dar ma inneaca. As vrea s-o opresc dar curge si curge si curge si curge si curge cu fiecare cuvant care imi trece prin mine din afara. dinnauntru re afara si inapoi. Ce vreau sa spun? Gandesc ma uit, imi place fac si ma gandesc la ce-am facut si am gandesc si ma gandesc si ma ratacesc...
Stop, Start Stop, Start
Si de la capat!
Nu e 1, nu e 2, nu vine numa de la noi, vine de la voi vine de la toti, de la vii si de la morti, si inainte sa se termine tot mai vne si mai vine, ingroapa mintea-ntine, si vortexul se suge pe sine. Ce sa fie, ce sa fie? Cine sa mai stie..? Sunt involburat si rasfirat, ca un val imprastiat, ca rasufletul de peste pierdut in vid orbeste.
Daca gandul e legat, in cuvinte adunat, in cate-o fraza insirat inseamna ca e idee care sa fie orhidee sau un mort macar uscat, abea iesit? gata ingropat? Scriu oare numai in galop sarind cuvinte hop cu hop, merg in vreo directie, vorbesc doar de frectie? Are un rost sa continui sa fiu eu am vreo substanta un dumnezeu?
Nu am nici macar punctuatie, de unde atata consideratie... as vrea macar sa am un sens dar si el ar fi nonsens si ca un bumerang incoace nu ar reusi a se intoarce decat pe aproape prin zona, o coarda afona. Ma simt scarmanit de intrigi sufletesti de cele de care nu vorbesti, cu cine sa le insiri cand doar patetism inspiri? Preferi o voce sau o fata mai grosute ca o ata, nu tiuituri stridente si vorbe imprudente, vorba cantecului de mai de mult care nu il ma ascult.
Sti ce mi-ar fi drag acum? Sa pot trage un fum! Nu am facut-o vreodata dar parca, indata, m-as avanta sa mai incerc si altceva, cred ca trebuie s-o rup si s-o strang intr-un calup lenea sufleteasca, placerea lumeasca s-o savor mai in deplin si nu asa cate putin, de n-apuc sa o fac macar cat un hoinar posac. Macar de-o trandavesc, sa pot sa ma grozavesc ca ating macar acolo, culmi noi.
"As vrea sa fiu un altul", am auzit asta chiar deunazi. Nu mai voiam sa fiu eu, nu imi place eu, imi place, el, ea toti, dar nu eu. E asa de urat sa fiu eu. Si de ce eu? de ce nu altul sa duca ovara mea. Sa fiu liber. Dar si asa, liber de ce? ma poti intreba. Asta nu a stiut sa mi-o raspunda. Nici gandul meu sa o patrunda. Dar m-am gandit si eu la asta. Ce ar fi sa nu fiu eu. nu as vrea sa fac un schimb. As vrea doar sa nu am stie nimeni, sa pornesc de la zero, un alt nume, aceeasi fata, alta viata. Si m-am gandit; se poate intampla? pe scurt? Da!
Am spus recent intr-o scrisoare catre mine ca un om ar trebui sa traiasca precum istoria ce vrea sa o povesteasca.
Cu plus de voie buna,
Aledronix
*Nu am facut nici o pauza pentru a citi/corecta/regandi vreun rand. Greselile rog a-mi fi iertate deoarece nu doresc a le corecta. Multumesc pentru intelegere si pentru vizita pe blog.
