Grebla

"Se stie despre mine ca sunt o persoana cu o oarecare ambitie. Reflectand insa mai atent asupra stradaniilor mele trecute si viitoare m-a traznit asemanarea cu adunatul frunzelor toamna.
Inchipuie-ti ca ai la dispozitie o singura plimbare in care pasii pe care ii faci au voie sa se indrepte numai inainte intr-un ritm constant.
Chit ca covorul de variante ti se intinde in fata cat vezi cu ochii(cel putin asa imi amintec eu covorul de frunze intr-o toamna tipica pe promenada de sub Tampa) cand incerci sa faci recolta spre a o strange in sac vei scapa inevitabil zeci si sute de frunze prin dintii greblei tale."

Stiu ca ma privesti

Ma las dus in vartejul ochilor tai, cand te privesc adanc in ei, sau de-i mijesc mai dintr-o parte. Sunt atatat de zambetul tau ascuns dar jovial, sau doar sfios?...

Nu e asa mereu ci doar cand sunt cathartic. Cand respiratia-mi incestineste, clipitul devine o despartire de lume si ochii deschisi si mintea dezlegata privesc prin ce se intampla, o esenta cautand. Sunt multe minunile ce se lasa vazute atunci, rasuflatul obosit a vreunui calator, frumusetea linistita a unei alei in paragina si privirea ta, aruncata mie ca un carlig. Nu ma doare cand ma agat ci doar cand ma gandesc ca urmeaza sa dau iarasi "play" si sa ramana suspendat momentul ca la trezirea din visare.

Scris in viteza*

Parca i se varsa o supa de ganduri pe gat, parca as scuipa in ea dar ma inneaca. As vrea s-o opresc dar curge si curge si curge si curge si curge cu fiecare cuvant care imi trece prin mine din afara. dinnauntru re afara si inapoi. Ce vreau sa spun? Gandesc ma uit, imi place fac si ma gandesc la ce-am facut si am gandesc si ma gandesc si ma ratacesc...

Stop, Start Stop, Start

Si de la capat!

Nu e 1, nu e 2, nu vine numa de la noi, vine de la voi vine de la toti, de la vii si de la morti, si inainte sa se termine tot mai vne si mai vine, ingroapa mintea-ntine, si vortexul se suge pe sine. Ce sa fie, ce sa fie? Cine sa mai stie..? Sunt involburat si rasfirat, ca un val imprastiat, ca rasufletul de peste pierdut in vid orbeste.

Daca gandul e legat, in cuvinte adunat, in cate-o fraza insirat inseamna ca e idee care sa fie orhidee sau un mort macar uscat, abea iesit? gata ingropat? Scriu oare numai in galop sarind cuvinte hop cu hop, merg in vreo directie, vorbesc doar de frectie? Are un rost sa continui sa fiu eu am vreo substanta un dumnezeu?

Nu am nici macar punctuatie, de unde atata consideratie... as vrea macar sa am un sens dar si el ar fi nonsens si ca un bumerang incoace nu ar reusi a se intoarce decat pe aproape prin zona, o coarda afona. Ma simt scarmanit de intrigi sufletesti de cele de care nu vorbesti, cu cine sa le insiri cand doar patetism inspiri? Preferi o voce sau o fata mai grosute ca o ata, nu tiuituri stridente si vorbe imprudente, vorba cantecului de mai de mult care nu il ma ascult.

Sti ce mi-ar fi drag acum? Sa pot trage un fum! Nu am facut-o vreodata dar parca, indata, m-as avanta sa mai incerc si altceva, cred ca trebuie s-o rup si s-o strang intr-un calup lenea sufleteasca, placerea lumeasca s-o savor mai in deplin si nu asa cate putin, de n-apuc sa o fac macar cat un hoinar posac. Macar de-o trandavesc, sa pot sa ma grozavesc ca ating macar acolo, culmi noi.

"As vrea sa fiu un altul", am auzit asta chiar deunazi. Nu mai voiam sa fiu eu, nu imi place eu, imi place, el, ea toti, dar nu eu. E asa de urat sa fiu eu. Si de ce eu? de ce nu altul sa duca ovara mea. Sa fiu liber. Dar si asa, liber de ce? ma poti intreba. Asta nu a stiut sa mi-o raspunda. Nici gandul meu sa o patrunda. Dar m-am gandit si eu la asta. Ce ar fi sa nu fiu eu. nu as vrea sa fac un schimb. As vrea doar sa nu am stie nimeni, sa pornesc de la zero, un alt nume, aceeasi fata, alta viata. Si m-am gandit; se poate intampla? pe scurt? Da!

Am spus recent intr-o scrisoare catre mine ca un om ar trebui sa traiasca precum istoria ce vrea sa o povesteasca.

Cu plus de voie buna,

Aledronix

*Nu am facut nici o pauza pentru a citi/corecta/regandi vreun rand. Greselile rog a-mi fi iertate deoarece nu doresc a le corecta. Multumesc pentru intelegere si pentru vizita pe blog.

Argumentarea impotriva curentului

Nu trebuie sa iti ia mult inainte sa o faci. Gaseste-ti un interlocutor guraliv, incapatanat si, inainte de toate, convins. De ce, nici nu mai conteaza. Suficient este sa stii ca adesea cei care sunt convinsi pana in adancul sufletului lor ca ei sunt deschisi au facut deja primul pas spre asi garanta inflexibilitatea pentru ca, vedeti voi, singurul motiv pentru care o convingere se schimba este pentru ca tu nu sti cu siguranta sau pui in mod deliberat la indoiala ceea ce sti pentru a putea schimba ceva.  Avand convingerea ca esti deschis te deschide posibilitatii ca mai devreme sau mai tarziu sa nu mai pui la indoiala acest lucru.

Este absurd? Bun, sa zicem ca este, dar ganditiva, daca asta este premiza de la care plecam atuncea gandurile care ne rasar in cap nu mai sunt judecate ca si opinii reactive(incapatanare in convingerea proprie, reactie temporara ca urmare a nepotrivirii cu ideea curenta) ci sunt cugetari active. consideram ca, fiind deschisi, nu putem judeca ceva pe nedrept pentru ca nu? Daca celalalt ar avea dreptate noi am accepta asta. In schimb suntem convinsi de noi insine - nu mereu la extrem dar sunt convins ca intelegeti asta - ca rationamentul este unul logic, chiar daca nu putem pune degetul asupra acelui ceva. 

In acest moment tactica devine una de ... sa-i spunem dizgratiere a "oponentului." Fiind deschisi ii punem intrebari. Intrebari multe. In convingerea noastra ca suntem deschisi, credem ca de fapt descoperim adancimea gandirii partenerului nostru de discutie. Dar ne dam oare seama ca incercam sa ne urcam pe un piedestal?

Adesea am vazut episoade de genul acestora in care atentia celui de pe piedestal mergea pe disecarea detaliilor. Sfintele detalii care fac sau desfac. Urechea si intentia nu sunt insa sfinte. Cu fervoare aproape religioasa oponentul este desfiintat prin ajutorul acestor detalii judecate ba cu valoare absoluta ba relativa in directia in care il avantajeaza pe cel de sus si amaratul care i se opune nici nu stie de ce este fortat in retragere. 

Ce nu intelege? Nu intelege ca este fortat in retragere de un bici al limbii caruia ii place reactia celui lovit. Da, uneori suntem cruzi in placerea noastra de a avea dreptate si stie fiecare din voi cum se simte pentru ca ati experimentat-o cel putin odata! Cel de jos este prins intr-o cursa de a-si justifica fiecare cuvant rostit. Dar nu are cu adevarat rost. El a pierdut deja. Faptul ca o justifica o confirma! Nu? Nu asa se simte?

Ba da. Saracul a fost fortat sa innoate impotriva curentului dar el crede  ca se afla inca in apa lina.

Daca va aflati vreodata in aceasta situatie tineti minte atata: plecati daca aveti posibilitatea, mai ales daca tortionarul nu va e prieten sau coleg sau nu trebuie sa ramaneti unde sunteti. Daca trebuie sa ramaneti, intelegeti ca va luptati cu un torent. Nu innotati impotriva lui. Trageti la mal si luati-o in opozitie cu armele lui pentru ca premiza ii este la fel de vulnerabila cum ati fost si voi cand v-a vorbit. 

De ce? Simplu, puterea i se bazeaza pe faptul ca voi ati fost convinsi ca il intereseaza sau ca asculta, dar el deja vorbeste pentru provocare si pentru propriul orgoliu. Nu merita satisfactie si va rog sa nu i-o dati. De indata ce va-ti intors cu aceleasi arme va incetini si el treptat. Prindeti momentul oportun si schimbati subiectul, incheiati discutia, beti o bere, flirtati cu o fata, scrieti-va in palma ceva frumos dar lasati-o balta.

Valoarea dreptatii intr-o conversatie exista, dar precum in razboi, alegeti-va cu grija bataliile si nu uitati sa tineti minte sa va puneti mereu convingerile la indoiala pentru a nu deveni ceea ce voi insiva detestati, un fanatic.