noiembrie 12, 2010

La rece

Cum poti privi un incendiu in ochi si sa-i spui sa se intoarca in semineu? Cum poti evita sa devii flacara care incearca sa il sufoce la randul ei pana cand nu mai ramane nimic de ars si totul e cenusa?

Astea sunt intrebarile care mi le puneam cand venea vorba de orice spirit aprins. Mai devreme sau mai tarziu din pasiune, obsesie, nervi sau altceva, cineva va izbucni cu valvatai mari, riscand un incendiu de proportii fie ca e o ardere inofensiva a miristei intelectuale sau o incendiere efervescenta a convingerilor co-vorbitorilor si a victimelor colaterale.

La fel cum intr-o sala de judecata un domn in roba neagra prezideaza impartial, la fel si intr-o discutie cu flacari mai mici sau mai mari, cineva trebuie sa tina galeata plina la indemana.

Adevarul e ca vorba e frumoasa. Iti poate incalzi gandul sau iti poate perpeli mustatile daca nu te joci atent, dar tot ce face de fapt este sa duca o caruta de ganduri de la o minte la alta. Cand insa sub paie se ascund taciuni aprinsi trebuiesc tratati cu grija spre a nu aprinde toate spiritele, lasandu-i pe toti epuizati.

Daca mai adagi si ca taciunii acestia sunt adesea mucuri de tigara neterminata la timpul ei, care a uitat sa se mai stinga, vezi cu atat mai mult cat de important este sa nu te aprinzi pentru orice. Ca si fluxul si refluxul o conversatie trebuie sa aibe urcusuri si coborasuri dar si omului ii trebuie un dig care sa impuna limita a ce este acceptabil, si de unde incepe dezastrul. Avem un dar grozav sa fim capabili sa intelegem acest lucru si ar fi pacat sa il pierdem din vedere, pentru ca in final vrem ca toti sa ne putem imbogati ograda cu fanu gandirii tuturor asa ca ar este o zi trista cea in care ne-am dat singuri focului, lasand intelegerea sa se prefaca in fum.

Tineti galeata aproape...

noiembrie 06, 2010

A fi fericit

A fi fericit seamana cu apatia prin lipsa de nevoi urgente si difera de ea prin entuziasmul launtric, care nu e prezent in stepa siberiana a apatiei.

Pentru mine a fi fericit este o stare de fapt. Nu cred ca pot fi altfel. Partial pentru ca sunt prea relaxat in priviinta lumii si a problemelor, partial pentru ca tot lumea are nevoie de asta. Daca nimeni in camera nu mai zambeste, se presupune ca normalitatea s-a schimbat in ceva, mai putin color, ori viata e si asa destul de monotona daca o lasi si capetele plecate si gurile plangacioase sunt si ele abundente si cresc pe toate gardurile cu doua picioare. 

Nu, lumea trebuie sa zambeasca, si eu la fel! :)


A scrie

Exista. Exista o placere in a scrie. O placere care o sorbi dar si o placere care este sorbita din tine pentru ca fructul experientei acestei placeri se cristalizeaza in cuvantul scris pe care il lasi in urma. Presupun ca este la fel in a canta, desi mai efemer, mai mult in a compune, si poate chiar mai mult in pictura, sculptura, si .. altele.

Cand te paste o traire, mai ales una nedeslusita ca cea de acum simti ca trebuie proiectata. Ma intreb, cu un oarecare ton de gluma, daca atunci cand un artist creeaza, el intelege mesajul pe care urmeaza sa il transmita, sau se poate ca  el sa fie un purtator inconstient a unei idei nedeslusite care capata forma gratie mainii lucrate, mintii ascutite si a limbii iscusite. Ma intreb de cate ori s-a intamplat ca inspiratia sa fi fost un soc, si opera finala o surpriza pentru insusi creatorul ei?

Ma intreb cati altii sunt acolo cu un gand sau o idee mareata care ar umple mintea admiratorilor cu sentimente pasionale fie de placere? Sau de repulsie(?) ca doar la urma urmei un mesaj nu este neaparat placut pentru a fi relevant sau profund. 

Tampit mi se pare doar ca mi se trezesc asemenea cugetari tamana cum cand singura persoana cu care as fi putut sa le impart doarme dusa sub ocrotirea unei priviri calde. Dragut este totusi ca in asemenea dezordine ce naste un gand sau o traire nedeslusita singura intelegere care ti-ar putea-o oferi oricine care nu are(si nu are de unde sa aiba) habar despre ce vorbesti este tacerea. Ii multumesc ca mi-o ofera. Probabil ca nu as sti sa ii explic asa ca mai bine ca nu intreaba. Probabil ca nici nu ar trebui pentru ca, sunt fericit si atunci... mai conteaza?