A fi fericit seamana cu apatia prin lipsa de nevoi urgente si difera de ea prin entuziasmul launtric, care nu e prezent in stepa siberiana a apatiei.
Pentru mine a fi fericit este o stare de fapt. Nu cred ca pot fi altfel. Partial pentru ca sunt prea relaxat in priviinta lumii si a problemelor, partial pentru ca tot lumea are nevoie de asta. Daca nimeni in camera nu mai zambeste, se presupune ca normalitatea s-a schimbat in ceva, mai putin color, ori viata e si asa destul de monotona daca o lasi si capetele plecate si gurile plangacioase sunt si ele abundente si cresc pe toate gardurile cu doua picioare.
Nu, lumea trebuie sa zambeasca, si eu la fel! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu